Nimic nu e mai dezgustator decât o spiritualitate într-ascuns sexualizata; e ceva la fel de necurat ca o senzualitate tinută la prea mare cinste. Calea trecerii e însa lungă si cei mai mulţi ramân împotmoliţi pe această cale. Dacă toată această evoluţie sufletească în şi prin căsătorie ar putea fi lăsată inconştientă, aşa cum se întâmplă la primitivi, prefacerile acestea ar putea avea loc fără prea mari conflicte şi fără rest. Printre aşa-numiţii primitivi, pot fi întâlnite personalităţi spirituale în faţa cărora nu poţi simti decât un adânc respect, ca în faţa lucrării desăvârşit maturizate a unui destin neştirbit. Dar unde se mai gasesc, oare, printre europenii noştri de astăzi asemenea figuri nemutilate de nici un fel de silnicii morale? Mai suntem înca îndeajuns de barbari ca să credem în asceză şi în contrariul ei. Dar roata istoriei nu poate fi întoarsă. Nu putem merge decât înainte în nazuinţa noastră spre acea atitudine care sa ne permită să trăim aşa cum o cere, de fapt, destinul neştirbit al omului primitiv. Numai aşa vom fi în stare să nu ne pervertim spiritul în senzualitate si senzualitatea în spirit, caci ele trebuie să trăiască amândouă, tragându-şi seva una din cealaltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu