SPIRIT......ATITUDINE....

Nimic nu e mai dezgustator decât o spiritualitate într-ascuns sexualizata; e ceva la fel de necurat ca o senzualitate tinută la prea mare cinste. Calea trecerii e însa lungă si cei mai mulţi ramân împotmoliţi pe această cale. Dacă toată această evoluţie sufletească în şi prin căsătorie ar putea fi lăsată inconştientă, aşa cum se întâmplă la primitivi, prefacerile acestea ar putea avea loc fără prea mari conflicte şi fără rest. Printre aşa-numiţii primitivi, pot fi întâlnite personalităţi spirituale în faţa cărora nu poţi simti decât un adânc respect, ca în faţa lucrării desăvârşit maturizate a unui destin neştirbit. Dar unde se mai gasesc, oare, printre europenii noştri de astăzi asemenea figuri nemutilate de nici un fel de silnicii morale? Mai suntem înca îndeajuns de barbari ca să credem în asceză şi în contrariul ei. Dar roata istoriei nu poate fi întoarsă. Nu putem merge decât înainte în nazuinţa noastră spre acea atitudine care sa ne permită să trăim aşa cum o cere, de fapt, destinul neştirbit al omului primitiv. Numai aşa vom fi în stare să nu ne pervertim spiritul în senzualitate si senzualitatea în spirit, caci ele trebuie să trăiască amândouă, tragându-şi seva una din cealaltă.

.......O CLIPA....UN DESTIN...

Pentru mulţi, viaţa pare un teatru, în care asistăm la o succesiune de spectacole. Nu foarte animaţi de propriul nostru rol, deşi am încercat adesea în cateva comedii şi mai multe drame, aşteptăm să primim un text bun şi un partener pe măsură pentru a ne angaja cu adevărat într-o veritabilă viaţă în doi. Îndrăgostiţi de iubire, totul ne pasionează şi deşi mereu deschişi dialogului, ne regăsim adesea prea ezitanţi cînd e vorba de a ne concretiza visele. Descoperim că judecăţilor pe care le emitem cu privire la aspectele vieţii le lipsesc tocmai acele nuanţe care ne permit să evoluăm fără a abandona ceea ce am dobîndit deja. Pregătiţi pentru o viaţă în doi, suntem s-ar părea, însă am prefera ca aceasta să fie fără a trebui să facem concesii. Ne este teamă, pe bună dreptate, de un antagonism obişnuit cu celălalt. „A trebui” să-l seduci în fiecare zi ne exaltă în aceeaşi măsura în care ne poate angoasa. Mai ales, atunci cînd ne dorim să iubim necondiţionat şi pentru totdeauna, la fel ca Philemon şi Baucis, cei doi amanţi transformaţi în arbori de către Zeus, ale căror crengi îi îmbrăţişează plini de dragoste unul pentru celălalt pentru totdeauna. Frumos, dar nu uşor de obţinut. Afinitate, armonie naturală de gusturi şi sentimente, încredere şi concordanţă de caracter sunt pentru unii condiţiile care permit să trăieşti în doi. În fapt, mulţi dintre noi ştim ce refuzăm, dar nu cu adevărat ceea ce am accepta. Deci, a trăi în doi sau nu? A reflecta, a decide, a alege şi a rămane statornic ar putea însemna o viaţă în doi…

VIATA.......O CLIPA....UN DESTIN...

Pentru mulţi, viaţa pare un teatru, în care asistăm la o succesiune de spectacole. Nu foarte animaţi de propriul nostru rol, deşi am încercat adesea în cateva comedii şi mai multe drame, aşteptăm să primim un text bun şi un partener pe măsură pentru a ne angaja cu adevărat într-o veritabilă viaţă în doi. Îndrăgostiţi de iubire, totul ne pasionează şi deşi mereu deschişi dialogului, ne regăsim adesea prea ezitanţi cînd e vorba de a ne concretiza visele. Descoperim că judecăţilor pe care le emitem cu privire la aspectele vieţii le lipsesc tocmai acele nuanţe care ne permit să evoluăm fără a abandona ceea ce am dobîndit deja. Pregătiţi pentru o viaţă în doi, suntem s-ar părea, însă am prefera ca aceasta să fie fără a trebui să facem concesii. Ne este teamă, pe bună dreptate, de un antagonism obişnuit cu celălalt. „A trebui” să-l seduci în fiecare zi ne exaltă în aceeaşi măsura în care ne poate angoasa. Mai ales, atunci cînd ne dorim să iubim necondiţionat şi pentru totdeauna, la fel ca Philemon şi Baucis, cei doi amanţi transformaţi în arbori de către Zeus, ale căror crengi îi îmbrăţişează plini de dragoste unul pentru celălalt pentru totdeauna. Frumos, dar nu uşor de obţinut. Afinitate, armonie naturală de gusturi şi sentimente, încredere şi concordanţă de caracter sunt pentru unii condiţiile care permit să trăieşti în doi. În fapt, mulţi dintre noi ştim ce refuzăm, dar nu cu adevărat ceea ce am accepta. Deci, a trăi în doi sau nu? A reflecta, a decide, a alege şi a rămane statornic ar putea însemna o viaţă în doi…